Federations

Test proiect

Propunere politică publică

DISPOZIȚII GENERALE

Art. 1. (1) Prevederile prezentului statut se aplică funcționarilor publici numiți în funcția publică specifică de inspector de muncă și reglementează drepturile, îndatoririle și atribuțiile specifice, competențele și incompatibilitățile, interdicțiile și conflictele de interese aplicabile inspectorului de muncă.

(2) Inspectorul de muncă este investit cu exercițiul autorității publice pe toată durata îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, în limitele și competențele stabilite de lege.

(3) Funcţia publică de inspector de muncă este o funcţie publică specifică de carieră, autonomă.

(4) În conformitate cu prevederile legii care reglementează activitatea în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței, atribuțiile inspectorului de muncă implică îndatoriri și riscuri cu caracter special.

 (5) Inspectorul de muncă beneficiază de statut special conform prevederilor legii pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii

Art. 2. (1) În exercitarea atribuțiilor de autoritate de stat, inspectorul de muncă beneficiază de stabilitate în funcție și de protecția legii, fiind apărat de orice ingerință de natură să îi influențeze libertatea de execuție, de apreciere și de decizie sau de alte influențe care pot îngrădi realizarea activităților prevăzute în fișa postului.

(2) Inspectorul de muncă supus ingerințelor, influenței sau oricăror altor forme de presiune este obligat să notifice de urgență situația cu care se confruntă conducătorului ierarhic superior sau, după caz, conducătorului instituției centrale.

 (3) Autoritatea funcției nu poate fi exercitată în interes personal.

Art. 3. (1) Inspectorul de muncă este obligat să asigure supremația legii, să aplice un tratament egal tuturor persoanelor fizice sau juridice, să respecte normele obligatorii ale funcției publice specifice în care este numit.

(2) Inspectorul de muncă răspunde în condițiile legii pentru modul în care își exercită atribuțiile de serviciu.

 Art. 4. (1) Funcția de inspector de muncă face parte din categoria funcțiilor publice specifice cu statut special și cuprinde ansamblul atribuțiilor și responsabilităților specifice misiunii de control, evaluare, monitorizare pe care acesta o desfășoară

 (2) Exercitarea atribuțiilor de serviciu se realizează numai în baza legitimației, insignei și a ordinului de deplasare semnat de către conducătorul instituției centrale și/sau teritoriale

Art. 5. (1) În timpul serviciului inspectorul de muncă poartă uniforma cu însemnele și accesoriile specifice.

(2) Regulamentul privind modelul uniformei de serviciu, însemnele distinctive și accesoriile care însoțesc portul acesteia, durata normală de utilizare, condițiile de acordare și personalul care beneficiază de uniformă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 6. (1) Funcţiile publice specifice din cadrul aparatului propriu al Inspecţiei Muncii şi din inspectoratele teritoriale de muncă sunt:

             a) inspector general de stat;

b) inspector general de stat adjunct;

c) inspector şef şi inspector şef adjunct, funcţii publice specifice de conducere pentru inspectoratele teritoriale de muncă;

d) funcţii publice specifice de conducere a direcţiilor/serviciilor/birourilor cu atribuţii în domeniile relații de muncă, securitate şi sănătate în muncă şi supravegherea pieţei;

e) inspector de muncă. 

(2) Persoanele care ocupă funcţiile publice specifice prevăzute la alin. (1) lit. a) – d) au statut de inspector de muncă, beneficiind de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de legea pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, de prezentul Statut şi de prevederile acordului colectiv încheiat în condiţiile legii.

Art. 7. (1) Pentru activitatea depusă, inspectorul de muncă beneficiază de aceleași drepturi salariale, indiferent de nivelul instituției în care este încadrat, precum și de sporuri specifice stabilite prin prezentul statut.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și personalului numit pe funcții publice generale în cadrul Inspecției Muncii și inspectoratelor teritoriale de muncă

Art. 8. Inspectorul de muncă dobândește sau pierde calitatea de funcționar public cu statut special în condițiile prezentei legi.

 

DISPOZIȚII PRIVIND CARIERA INSPECTORULUI DE MUNCĂ

RECRUTAREA INSPECTORULUI DE MUNCĂ

Art. 9. (1) Recrutarea inspectorului de muncă se face prin concurs, în funcție de necesarul de personal al instituției și de organigrama aprobată, din rândul absolvenților de studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă în toate domeniile și specializările în care inspecția muncii și inspectoratele teritoriale de muncă desfășoară activități.

(2) Prin excepție de la prevederile Legii nr. 188/999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, recrutarea se face prin intermediul Centrului de Pregătire și Perfecționare Profesională al Inspecției Muncii, denumit în continuare CPPPIM.

(3) În termen de 30 de zile de la adoptarea prezentului statut se va modifica hotărârea de guvern privind înființarea CPPPIM.

Art. 10. (1) Concursul de admitere pentru ocuparea funcției de inspector de muncă se organizează de regulă de 2 ori pe an, la data și locul stabilite de către CPPPIM, cu aprobarea ministrului muncii și justiției sociale.

(2) Se poate înscrie la concursul organizat pentru ocuparea funcției de inspector de muncă persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

  1. are cetățenie română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu.
  2. are studii superioare de lungă durată.
  3. nu are antecedente penale în legătură cu relațiile de muncă, nu are cazier fiscal și se bucură de o bună reputație.
  4. cunoaște limba română.
  5. este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcției pentru care candidează.

Art. 11. (1) Comisia de elaborare a subiectelor, comisia de concurs și comisia de soluționare a contestațiilor sunt constituite prin ordin al inspectorului general de stat, la propunerea CPPPIM.

(2) Regulamentul organizării concursurilor se elaborează de CPPPIM și se aprobă de inspectorul general de stat.      

Art. 12. (1) Candidații declarați admiși vor urma cursurile CPPPIM cu durata de 1 an.

(2) Pe perioada cursurilor urmate în cadrul CPPPIM, inspectorul școlarizat va primi o indemnizație egală cu salariul funcționarului public debutant, în conformitate cu prevederile legale.

Art. 13. (1) Pe perioada desfășurării cursurilor, inspectorul școlarizat este supus pregătirii specifice atât de ordin teoretic, cât și practic pentru dobândirea competențelor necesare îndeplinirii funcției de inspector de muncă: în jumătate din perioada de pregătire se vor urma cursuri teoretice pe domeniul de activitate pentru care a fost admis, iar în cealaltă jumătate se vor face cursuri practice stabilite de CPPPIM.

(2) CPPPIM va crea standarde de competență necesare pentru fiecare funcție, conform specificului activității, pe baza criteriilor stabilite în anexa nr. 1 la prezentul statut.

Art. 14. (1) La sfârșitul perioadei de pregătire, inspectorul școlarizat este supus unui examen de absolvire.

(2) Inspectorul școlarizat care promovează examenul de absolvire va fi numit în funcția de inspector de muncă asistent și își va desfășura activitatea șase luni sub supravegherea unui inspector de muncă desemnat de inspectorul general de stat/inspectorul șef.

(3) Inspectorul școlarizat care nu promovează examenul de absolvire se mai poate prezenta o singură dată la examenul imediat următor. Dacă acesta nu se prezintă sau nu promovează examenul de absolvire, acesta nu poate fi numit inspector de muncă și trebuie să restituie indemnizația primită pentru toată perioada de școlarizare precum și cheltuielile de școlarizare.

Art. 15. (1) Inspectorul de muncă care a fost încadrat pe funcția publică în urma absolvirii examenului, este obligat să rămână în funcția publică pentru o perioadă de cel puțin 2 ani.

(2) În situația în care din inițiativa sau din motive imputabile lui, este eliberat înainte de expirarea perioadei de doi ani, acesta este obligat să restituie indemnizația primită pentru toată perioada de școlarizare precum și cheltuielile de școlarizare.

Art. 16. (1) În cazul ocupării funcției publice specifice de inspector de muncă prin alte modalități decât concursul, respectiv transfer sau redistribuire, persoana în cauză trebuie să urmeze cursul de 1 an organizat de CPPPIM

(2) Procedura privind participarea la cursuri și încadrarea pe funcția publică de inspector de muncă se elaborează de CPPPIM și se aprobă de inspectorul general de stat.

 

PREGĂTIREA PROFESIONALĂ

Art. 17. (1) Formarea profesională continuă prevăzută de lege se realizează de către CPPPIM, atât pentru inspectorii de muncă de execuție, cât și pentru cei ce ocupă funcții publice de conducere și constituie o garanție a independenței și imparțialității funcției de inspector de muncă.

(2) Formarea profesională continuă trebuie să țină seama de schimbările legislative, de dinamica pieței muncii, de noile meserii și riscuri care apar în piața muncii.

(3) Formarea profesională continuă este elementul principal care îmbunătățește dialogul între inspectorul de muncă și persoanele fizice și juridice controlate.

Art. 18. (1) În cadrul Inspecției Muncii și inspectoratelor teritoriale de muncă se organizează trimestrial activități de formare profesională, constând în consultări, dezbateri, mese rotunde. Tematica acestora se aprobă de inspectorul general de stat.

(2) Activitățile mai sus menționate se organizează de către inspectorul șef sau persoana desemnată de acesta.

Art. 19. (1) În vederea perfecționării profesionale, inspectorul de muncă trebuie să participe o dată la doi ani la un curs de specializare, iar cei numiți în funcții de conducere vor urma și programe de pregătire în management.

(2) Durata cursurilor de pregătire este de cel puțin cinci zile lucrătoare consecutiv.

(3) Programul anual de pregătire profesională continuă se aprobă de către Ministrul Muncii și Justiției Sociale, la propunerea CPPPIM, cu avizul inspectorului general de stat.

Art. 20. (1) CPPPIM are obligația să țină evidența programului de pregătire profesională pentru fiecare inspector în parte, atât pentru funcțiile de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.

(2) Fiecare inspector de muncă va avea un dosar profesional în format electronic, care va cuprinde toate programele de formare profesională continuă și de specializare la care a participat.

(3) La începutul fiecărui an CPPPIM va face programările pentru programele de pregătire profesională pentru fiecare inspector de muncă.

Art. 21. La sfârșitul programului de pregătire profesională continuă fiecare inspector de muncă va fi evaluat de către o comisie de evaluare.

Art. 22. (1) Prin raportul de evaluare inspectorul de muncă poate obține unul din calificativele: foarte bine, bine, satisfăcător, nesatisfăcător, de care se va ține cont la evaluarea anuală.

(2) Inspectorul de muncă care a obținut calificativul satisfăcător sau nesatisfăcător este obligat ca în termen de două săptămână să se prezinte la o nouă evaluare.

(3) Dacă și la a doua evaluare obține calificativul nesatisfăcător, acesta va fi luat în calculul evaluării anuale ca fiind nesatisfăcător.

(4) Calificativul obținut la evaluare poate fi contestat la comisia de contestații în termen de 24 de ore de la luarea la cunoștință.

Art. 23. (1) Datele conținute în dosarul profesional al inspectorului de muncă întocmit de către CPPPIM sunt confidențiale.

(2) Inspectorul de muncă are acces la propriul dosar profesional și poate obține copii ale actelor existente în dosar.

 

CODUL DE ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE A INSPECTORULUI DE MUNCĂ

Art. 24. În înțelesul prezentului statut, termenii se definesc astfel:

a). inspectorul de muncă este funcționar public cu statut special, numit într-o funcție publică specifică în condițiile prezentei legi.

b). interes public - garantarea de către inspectorul de muncă a tuturor libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă, acordurile și tratatele internaționale la care România este parte.

c). interes personal - orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obținut în mod direct sau indirect de inspectorul de muncă, pentru sine sau pentru alții, prin folosirea reputației, influenței, facilitării informațiilor la care are acces ca urmare a exercitării funcției.

 d). conflict de interese - acea situatie sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, al inspectorului de muncă contravine interesului public și poate influența independența și imparțialitatea în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp și cu obiectivitate a îndatoririlor care îi revin în exercitarea funcției.

e). informație de interes public - orice informație care privește activitatea sau rezultă din activitatea de inspector de muncă indiferent de suportul ei.

f). informații cu privire la datele personale - orice informație privind o persoană identificată sau identificabilă.     

Art. 25. Activitatea inspectorul de muncă este guvernată de următoarele principii:

  1. supremația Constituției, a legilor
  2. respectarea interesului public în exercitarea funcției
  3. asigurarea unui tratament egal prin aplicarea acelorași prevederi legale în situații identice sau similare
  4. profesionalism - inspectorul de muncă are obligația să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, corectitudine, conștiinciozitate
  5. imparțialitate – inspectorul de muncă trebuie să aibă o atitudine obiectivă, neutră față de orice alt interes politic, economic etc.
  6. moralitate - inspectorului de muncă îi este interzis să solicite sau să accepte direct ori indirect pentru el sau pentru alții foloase materiale sau să abuzeze de funcția deținută.
  7. libertate – inspectorul de muncă are dreptul la opinie, cu respectarea legii și a bunelor moravuri.

Art. 26. (1) Inspectorul de muncă are obligația să apere prestigiul instituției și să se abțină de la orice acte sau fapte care pot aduce prejudicii instituției.

(2) Inspectorului de muncă îi este interzis:

  1. să expună public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea instituției
  2. să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile în curs de soluționare în care instituția este parte
  3. să dezvăluie informații la care are acces
  4. să acorde consultanță sau asistență persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acțiuni împotriva instituției sau statului.
  5. să pună informații la dispoziția altor instituții sau autorități fără permisiunea sau acordul conducătorului instituției
  6. să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice.

Art. 27. (1) Inspectorul de muncă trebuie să aibă un comportament corespunzător în cadrul instituției, în relațiile cu colegii sau celelalte persoane cu care intră în contact.

(2) Inspectorul de muncă nu trebuie să aducă atingere reputației sau onoarei persoanelor cu care intra în contact, prin:

            a) folosirea de expresii jignitoare

            b) dezvăluirea unor aspecte din viața privată

            c) formularea de plângeri calomnioase

(3) Inspectorul de muncă trebuie să aibă o atitudine conciliantă, prin care să se poată evita generarea de eventuale conflicte.

Art. 28. (1) În relația cu mass-media inspectorul de muncă trebuie să respecte limitele activității și să nu exprime păreri personale despre și în legătură cu activitatea sa.

(2) În cazul în care este desemnat de conducătorul instituției să participe la dezbateri publice, inspectorul de muncă trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredințat.

Art. 29. (1) Inspectorul de muncă care este desemnat să reprezinte instituția în străinatate, la alte organizații similare guvernamentale sau neguvernamentale are obligația să promoveze o imagine corectă, nedeformată a țării și a instituției.

(2) Inspectorului de muncă care participă în calitate oficială la reuniuni în străinătate îi este interzis să exprime opinii personale privind aspecte naționale sau dispute internaționale.

Art. 30. Inspectorul de muncă nu poate solicita sau accepta cadouri, servicii, favoruri sau orice alt avantaj personal sau familiei, prietenilor, persoanelor cu care au avut relații de afaceri sau politice, care pot influența imparțialitatea exercitării funcției.

Art. 31. Inspectorii de muncă participă la luarea de decizii în interiorul instituției în limitele legale, iar aprecierile sunt fundamentate și imparțiale.

Art. 32. (1) Încălcarea prevederilor de conduită atrage răspunderea disciplinară în condițiile prezentului statut.

(2) Cercetarea se realizează în cadrul comisiilor de disciplină

(3) În situația în care faptele săvârșite întrunesc elementele unei infracțiuni vor fi sesizate organele competente.

 

INCOMPATIBILITĂȚI ȘI INTERDICȚII

Art. 33. (1) Funcția de inspector de muncă este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice sau de cercetare științifică.

Art. 34.  Inspectorii de muncă trebuie să se abțină de la orice activitate legată de atribuțiile de serviciu în cazul în care există un conflict între interesul inspectorului de muncă și interesul public, cu excepția cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la cunoștință, în scris, conducerii instituției și s-a considerat că nu afectează imparțialitatea inspectorului de muncă.

Art. 35. Inspectorilor de muncă le este interzis:

  1. să desfășoare activități comerciale care pot afecta independența profesională direct sau prin persoane interpuse
  2. să fie membru în organele de conducere, administrare sau control la societăți comerciale, companii naționale sau regii autonome, cu excepția cazului în care a fost desemnat de instituție cu mandat în consiliile de administrație ale societăților de stat.
  3. inspectorii de muncă nu pot desfășura activități politice în cadrul instituției și trebuie să se abțină de la exprimarea sau manifestarea în orice mod a convingerilor lor politice.
  4. inspectorii de muncă nu pot participa la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau alte întruniri cu caracter politic.
  5. să candideze pentru funcții în administrația publică locală, Parlamentul României pentru funcția de Președinte al României, fără să se suspende din funcție în condițiile prezentului statut.
  6. să adere la secte și organizații interzise de lege.

Art. 36. Datele și informațiile obținute de inspectorul de muncă în timpul exercitării atribuțiilor profesionale nu pot fi făcute publice pentru o perioadă de 3 ani.

Art. 37. Inspectorul de muncă:

  1. nu poate să efectueze controale la entitatea unde își desfășoară activitatea soțul/soția sau altă persoană cu care acesta este afin până la gradul II inclusiv
  2. nu poate fi mandatar al unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită.
  3. nu poate avea raporturi ierarhice directe, în cazul în care inspectorul de muncă este soț sau rudă de gradul I
  4. nu poate să efectueze controale la entitățile cu care are încheiate relațiile de muncă sau de colaborare în decursul a 3 ani de la data încetării acestor relații.

Art. 38. Inspectorul de muncă care se află în una din situațiile de incompatibilitate prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele prevăzute de prezentul statut răspunde disciplinar, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii, în funcție de natura și de gravitatea faptei săvârșite.

 

DREPTURI ȘI OBLIGAȚII

DREPTURILE INSPECTORULUI DE MUNCĂ

Art. 39. (1) Inspectorul de muncă are dreptul de a fi numit pe funcția publică specifică corespunzătoare pregătirii, experienței, competenței profesionale și aptitudinilor personale.

(2) Inspectorul de muncă se bucură de stabilitate, de egalitate de şanse şi de tratament la numirea şi promovarea în funcţie, precum şi la accesul la formele de pregătire profesională.

(3) Inspectorul de muncă beneficiază de un tratament corect la locul de muncă, cu respectarea demnităţii sale.

Art. 40. Inspectorii de muncă se pot organiza în asociaţii profesionale sau sindicate care au ca scop reprezentarea intereselor proprii, perfecţionarea pregătirii profesionale, precum şi protejarea statutului lor.

Art. 41. Inspectorul de muncă are dreptul la:

  1. salariu de bază, indemnizații, sporuri, premii, al căror cuantum se stabilește prin lege
  2. ajutoare sau alte drepturi bănești stabilite prin lege
  3. uniformă gratuită în condițiile stabilite prin HG
  4. pensii stabilite prin lege
  5. sporuri în valoare de 35%
  6. decontarea cheltuielilor de transport în cazul mutării în interesul serviciului și o dată pe an pentru efectuarea concediului de odihnă în condițiile stabilite prin HG
  7. încadrarea în condiții deosebite de muncă sau speciale de muncă potrivit legii
  8. asigurarea abonamentului lunar pentru transportul în comun și după caz, decontarea chletuielilor de transport în cazul deplasării cu autoturismul personal în interesul serviciului în alte localități
  9. acordarea a 50% din salariul de bază pentru decontarea cheltuielilor pentru chirie, dacă inspectorul de muncă este mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul
  10. protecție specială în condițiile legii în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu pentru sine și familia sa
  11. asigurarea de risc profesional din fonduri bugetare
  12. suplimentarea cu 5 zile lucrătoare a numărului de zile de concediu de odihnă anual
  13. acordarea a șapte salarii medii brute la data pensionării sau eliberării din funcție pentru motive neimputabile dacă au o vechime continuă pe funcție de cel puțin 20 de ani și se acordă o singură dată în decursul carierei.

 

OBLIGAȚIILE INSPECTORULUI DE MUNCĂ

 Art. 42. Inspectorul de muncă are obligația să îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu și să se abțină să aducă prejudicii prin comportamentul său.

Art. 43. Inspectorul de muncă are următoarele obligații:

  1. să respecte jurământul depus, principiile statului de drept și valorile democrației
  2. să fie loial instituției, să respecte prevederile legale și să apere valorile instituției
  3. să utilizeze legitimația, insigna și să poarte uniforma numai în exercitarea atribuțiilor de serviciu
  4. să fie respectuos față de orice persoană, să-și îndeplinească sarcinile de serviciu cu competență, integritate, corectitudine, conștiinciozitate
  5. să-și perfecționeze nivelul de instruire în permanență
  6. să fie disciplinat să respecte ROF și legile și să dovedească probitate profesională și morală în întreaga activitate
  7. să fie corect cu colegii și să ofere sprijin acestora în executarea atribuțiilor
  8. să sesizeze de îndată orice faptă de corupție de care ia cunoștință în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

 

PRINCIPII ALE ACTIVITĂȚII DE CONTROL A INSPECTORULUI DE MUNCĂ

Art. 44. Controlul reprezintă o activitate necesară şi utilă, exercitat cu obiectivitate şi imparţialitate, destinat menţinerii sau restabilirii echilibrului între dispoziţiile normative aplicabile unui domeniu de activitate şi modul concret în care acţionează entitatea controlată sau structurile sale interne şi personalul acestora în acel domeniu.

Art. 45. Activitatea de control se caracterizează prin următoarele trăsături specifice:

  1. Indivizibilitatea: activitatea de inspecţie, verificare sau control se desfaşoară concomitent asupra tuturor domeniilor vizate; indivizibilitatea nu exclude controlul operativ/inopinat exercitat în baza unor semnalări privind încălcarea uneia sau mai multor obligaţii legale de către entitatea controlată;
  2. Diversitatea: controlul se efectuează asupra acelor domenii de activitate ale entităţii controlate, susceptibile să conţină sau să dezvolte riscuri de neconformitate cu prevederile legale a căror încălcare este menită să producă consecinţe negative pe diverse planuri;
  3. Specialitatea: controlul se efectuează numai în domeniul de competență al Inspecţiei Muncii.

Art. 46. Activitatea de control este guvernată de urmatoarele principii generale:

  1. Legalitatea, principiul potrivit căruia orice acţiune de inspecţie, verificare sau control poate fi efectuată dacă este prevăzută expres de lege sau de un alt act normativ, aplicabil domeniului de activitate al Inspecţiei Muncii;
  2. Proportionalitatea, aplicarea măsurilor prevazute de lege pentru încălcarea normelor, să fie proporțională cu natura acestora, gradarea acestora făcându-se pe criterii de garantare a corelarii dintre faptă și sancțiune;
  3. Planificarea și transparența, principii care presupun că atât inspectorii de muncă cât şi entitatea controlată, să cunoască perioada de desfăşurare a inspecţiei, a verificării sau controlului, obiectul acestei activităţi şi domeniile supuse verificării sau controlului; fac excepţie controalele operative/inopinate, determinate de existența indiciilor privind săvârşirea unor contravenţii, infracţiuni sau a altor încălcări grave ale reglementărilor legale şi alte situaţii prevăzute de reglementările legale în vigoare;
  4. Confidenţialitatea, principiul care obligă inspectorii de muncă să nu divulge în nicio împrejurare date, documente sau informaţii clasificate indiferent de clasa şi nivelul de secretizare a acestora, ori care nu sunt destinate publicitării, în legătură cu obiectul de activitate, tehnicile şi tehnologiile utilizate, reţetele de fabricaţie, orice alte procedee asupra cărora entitatea controlată conservă drepturi proprii, a căror divulgare nu este permisă şi identitatea persoanelor care au formulat reclamaţii, sesizări sau petiţii, cu excepţia îndatoririlor care decurg din procedurile judiciare;
  5. Integritate și onestitate, ce presupune ca inspectorii de muncă nu vor săvârși acte de coruptie, prin aceasta înțelegându-se comiterea sau omiterea unei fapte a părții responsabile în exercitarea funcțiilor sau din cauza exercitării acestora, în virtutea unor compensații, promisiuni sau servicii, cerute sau acceptate.

Art. 47. În desfășurarea activităților de control inspectorii de muncă au următoarele drepturi:

  1. să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă, la orice oră din zi şi din noapte, în sediul oricărui angajator, persoană fizică sau juridică, şi în orice loc unde au motive temeinice să efectueze controlul sau cercetarea de evenimente;
  2. să identifice, pe baza actelor care dovedesc identitatea, persoanele aflate în locurile de muncă sau în alte locuri supuse controlului sau cercetării evenimentelor şi să impună completarea fişei de identificare conform prevederilor legale în vigoare;
  3. să solicite angajatorului sau reprezentantului legal, precum şi lucrătorilor, singuri sau în prezenţa martorilor, documentele, registrele, evidenţele şi informaţiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării evenimentelor;
  4. să ridice de la entitatea controlată orice document care are legătură cu controlul efectuat sau cu cercetarea evenimentului, eliberând o dovadă în acest sens;
  5. să facă fotografii, să înregistreze audio-video, să ia declaraţii scrise, singuri sau în prezenţa martorilor, lucrătorilor, angajatorilor şi/sau, după caz, a reprezentanţilor legali ai acestora, precum şi a altor persoane care pot da informaţii cu privire la obiectul controlului efectuat sau al evenimentului cercetat;
  6. să preleveze şi să ridice, în vederea efectuării de analize în laboratoare specializate sau administrării de probe, mostre de produse, materiale ori substanţe fabricate, utilizate, depozitate, manipulate şi să înştiinţeze deţinătorul sau angajatorul despre aceasta;
  7. să dispună angajatorului măsuri în vederea remedierii într-un timp determinat a neconformităţilor constatate;
  8. să dispună sistarea imediată a proceselor de producţie şi/sau oprirea echipamentelor de muncă, atunci când constată că prin nerespectarea cerinţelor legale sunt puse în pericol viaţa, sănătatea şi securitatea lucrătorului;
  9. să dispună angajatorului efectuarea de studii şi expertize tehnice pentru clarificarea unor evenimente sau situaţii de pericol, precum şi verificarea, prin organisme abilitate, a încadrării nivelului noxelor profesionale în limite admisibile la locurile de muncă;

Art. 48. Pe parcursul activităților specifice de control inspectorul de muncă are obligația:

  1. să păstreze secretul profesional și confidențialitatea datelor dobândite în timpul activității desfășurate cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel
  2. să asigure informarea corectă a persoanelor fizice sau juridice controlate potrivit competențelor legale
  3. să trateze în mod egal și nepărtinitor spețele identice să aplice sancțiuni proporțional cu faptele descoperite și identice la spețe fără a favoriza sau a defavoriza persoanele controlate
  4. să aibă un comportament ferm și în concordanță cu prevederile legale fără a genera conflicte cu persoanele controlate
  5. să nu pretindă pentru sine sau pentru alte persoane servicii, bani sau alte foloase necuvenite în timpul și după efectuarea controlului de la persoanele supuse activității de control.

 

RĂSPUNDEREA INSPECTORULUI DE MUNCĂ

         Art. 49. Încălcarea de către inspectorii de muncă, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, în condițiile legii

            Art. 50. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.

(2) În cazul în care acţiunea se admite, plata daunelor se asigură din bugetul autorității sau instituției publice prevăzute la alin. (1). Dacă instanța judecătorească constată vinovăţia inspectorului de muncă, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituţia publică.

(3) Răspunderea juridică a inspectorului de muncă nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Art. 51. Încălcarea cu vinovăţie de către inspectorul de muncă a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţine şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară.       

Art. 52.  Răspunderea contravenţională a inspectorului de muncă se angajează în cazul în care acesta a săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu serviciul.

Art. 53.  Răspunderea civilă a inspectorului de muncă se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice

b) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Art. 54. Răspunderea inspectorului de muncă pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale.

DISPOZIȚII FINALE

Art. 55. (1) Ziua de 11 iulie a fiecărui an se declară Ziua Inspecției Muncii.

(2) Ziua Inspecției Muncii este declarată zi nelucrătoare pentru angajații Inspecției Muncii.

Art. 56. Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, precum şi cu alte acte normative aplicabile, în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii contrare.

© SED LEX 2022 - All rights reserved.