Sectiunea STIRI

Destinații de weekend. Azi, Mănăstirea Ghighiu.

Destinații de weekend. Azi, Mănăstirea Ghighiu.

La câţiva paşi de Ploieşti, Mănăstirea Ghighiu ascunde o mare comoară spirituală: icoana Maicii Domnului "Siriaca", icoană grabnic ajutătoare, ce nu încetează nici astăzi a face minuni de vindecare şi de întoarcere la credinţă. Povestea acestui mare dar făcut de fraţii noştri ortodocşi din Siria se întretaie mistic şi lucrător cu o altă bogăţie tainică a mănăstirii: Izvorul Tămăduirii, izvor ce a străpuns învelişul de beton, turnat din ordinul comuniştilor, chiar în clipa aducerii icoanei în mănăstire, iar astăzi picură sau izbucneşte în coloane înalte de câţiva metri, după credinţa fiecărui om în parte.

Mănăstirea e frumoasă mereu, dar, o dată în an, de Ziua Tămăduirii, Ghighiu se găteşte aparte, în straie albe şi curate de sărbătoare. Curtea mănăstirii e ca o stupină. Fără excepţie, toată măicuţele trebăluiesc la agheazmatar sau în jurul bisericii, sădind fiecare în dreptul chiliei sale brâuri multicolore de irişi, păscăluţe, butonaşi, pansele, violete sau mărgăritar. Nimic nu mai răzbate din chipul posomorât al oraşului, care pândeşte undeva, în zare.

La Ghighiu, Maica Domnului "Siriaca" veghează necontenit. Departe de zarva publicitară sau de spectacolul strident al vreunui posedat, icoana lucrează după credinţa şi râvna fiecăruia. Când şi când, îngăduie câte o mărturie spre luare-aminte, spre întărirea celor slabi. La Ghighiu nu se vorbeşte de icoana făcătoare de minuni. Pe peretele din pridvor nu găseşti decât un scurt istoric: "Mănăstire ridicată pe terenul donat de Uţa Râfoveanca prin sârguinţa călugărului Agapie, cu cheltuiala ctitoriei şi din agoniseala cuvioşilor călugări părinţi, în timpul lui Ioan Caragea Voievod". Nicăieri nu se face vreo referire la icoana adusă cu atâta zbucium din îndepărtata Sirie.

La Ghighiu, istoria cea adevărată a locului se scrie în memoria măicuţelor. Sunt fapte şi întâmplări pe care nu le poate şterge nimeni şi nimic.

În orice moment al zilei, Mănăstirea Ghighiu e închisă sub un clopot transparent de linişte. Măicuţele sunt la chilie, făcându-şi pravila de peste zi. Când şi când, în dreptul porţilor de stejar masiv, opreşte câte o maşină. Oamenii se abat din drum şi intră curioşi în biserică, atraşi de faima fără egal a icoanei Maicii Domnului "Siriaca". E o icoană aparte, tulburătoare şi plină de forţă. Din orice colţ ai privi-o, Măicuţa Domnului pare că te urmăreşte cu ochii ei plânşi, îngreunaţi de durere şi, brusc, fără să înţelegi prea bine ce se întâmplă, nu te mai simţi singur. Ai cu cine vorbi. Ai cui cere sfat şi ajutor.

 

 

© SED LEX 2017 - All rights reserved.