Sectiunea STIRI

Destinații de weekend. Azi,Mănăstirea Bucium.

Destinații de weekend. Azi,Mănăstirea Bucium.

La poalele Munţilor Făgăraş, în apropierea satului Bucium din judeţul Braşov, în inima ţării se înalţă şi desăvârşeşte prin dragostea şi eforturile credincioşilor un bastion al credinţei Neamului Ortodox Român, o cetate pentru pacea tuturor.

Mănăstirea Bucium a fost reînființată în anul 1990 pe locul unui mai vechi așezământ monahal atestat in 1737, dar care a fost distrus din ordinul generalului Bukow. 

Ansamblul cuprinde o biserica în stil bizantin precum și o troiță, construită pe locul vechii biserici. Pentru turiștii interesați să se cazeze aici, mănăstirea pune la dispoziție 60 de locuri de cazare, fără a se percepe taxă de cazare.

La prima vedere, nu se remarcă prin ceva deosebit,  nimic special care să arate că locul este unul dintre cele mai încărcate de spiritualitate de pe teritoriul României. Pentru că pământul de aici, de la Bucium, în Fagaras, este plin de martiri și de moaște.

Nimeni nu stie cât de departe, în timp, se întinde existența mistică a locului. În vremurile demult apuse aici exista un templu dacic. Arheologii au descoperit aici o serie de oseminte care aveau o vechime de peste 2000 de ani precum și numeroase vase de cult. Oamenii spun chiar că altarul a fost construit pe locul vechiului altar pagân, în urma unei viziuni pe care a avut-o cel care a inițiat proiectul de construcție a mănăstirii.

La Bucium nu se manancă carne. De nici un fel și fără nicio excepție. Toți postesc și se roagă aproape neîncetat: utrenie, liturghie, maslu, parastase pentru morți, vecernie sau miezonoptica. Toate se spun, toate se țin la orele fixate, iar călugarii nu au decât patru ore de odihnă. Pentru că, spun ei, diavolul nu are niciodata hodină și îi ispitește necontenit pe oameni.

Toti cei care vin aici își regăsesc liniștea interioară și dincolo de această liniște reușesc să descopere resurse nebănuite pentru a învinge obstacolele vieții. Și mai spun ceva cei de la Bucium. Spun că puterea unei mănăstiri nu vine de la călugarii care slujesc acolo, ci de la credința celor care vin să se roage.

Cu cât o mănăstire este mai iubită, cu atât miracolele înfăptuite acolo sunt mai puternice și mai numeroase. Unii spun ca miracolele întăresc credința oamenilor. Alții spun că fără credință nu ar exista miracole. Și totuși, pentru momentele de cumpănă ale vieții, cu toții avem nevoie, deopotrivă și de miracole și de credință.

© SED LEX 2017 - All rights reserved.